C-0005
Amintiri despre tinerețe: când timpul nu ne-a schimbat încă

Cum devine simțul un refugiu?
Amintiri despre tinerețe: când timpul nu ne-a schimbat încă
Nu ne-i pletisit timpul părul sur,
Și nici obrazul cute nu-și făcuse. Nici gândurile, încă nesupuse, Nu se lipeau de iarba de sub cai.
Eram atât de tineri! Viața, vai, Cum clocotea-n genunchi de păpădie!
Coceam în palme pâini de iasomie Pe jar de iazuri și pe lemn de nai. Eram atât de tineri, că cirezi
Tot ropoteau pe mărul din obraji. Iubirii încă nu-i fusesem paji, Ecoul crucii nu vuia-n livezi.
Tot mirosea a struguri pân-la cer Prin părul mamei, frunzele din vii Se ascundeau și toate erau vii.
Poteca frunții nu trosnea sub ger
Poteca frunții nu trosnea sub ger. Eram atât de tineri cum nu știu Nici să mai fim, nici să fi fost de-atunci.
Ne-am smuls cu mâna vieții dintre prunci, Lăsând brândușei câmpuri de pustiu… De ce pierderea pare ireversibilă?
Poetul construiește un univers senzorial dens, unde simțurile devin principalele instrumente de navigare prin amintire. Aromile de iasomie, struguri și brândușă nu sunt simple descrieri florale, ci ancore ale unei epoci percepute ca fiind autentică și nepătrunsă de rutina cotidiană. Această abordare sugerează că tinerețea este definită nu prin vârstă cronologică, ci prin intensitatea percepției. În contrast cu prezentul, marcat de „ger” și „pustiu”, trecutul vibrează cu o vitalitate organică, unde natura și umanul coexistă într-o armonie fragilă, dar puternică.
Expresia „ne-am smuls cu mâna vieții dintre prunci” introduce o metaforă violentă a creșterii, transformând maturizarea într-un act de separare forțată.
Trecerea de la starea de „prunc” la cea de adult este prezentată ca o ruptură traumatică, lăsând în urmă un vid simbolic – „câmpuri de pustiu”.
Această imagine subliniază ideea că inocența inițială nu poate fi recuperată, ci doar evocată.
Poetul recunoaște imposibilitatea de a mai fi „tineri” în același mod, acceptând că timpul a schimbat nu doar trăsăturile fizice, ci și structura internă a conștiinței, transformând bucuria simplă a existenței într-o melancolie profundă.
Sursa: Literaturadeazi


