C-0038
Patricia Highsmith: Geniul ascuns din spatele lui Ripley

Poate fi un geniu atât de rece?
Un nou film cu Helen Mirren în rolul principal ne duce în anii finali ai scriitoarei americane Patricia Highsmith. Otto Penzler, editorul care a admirat-o toată viața, își amintește că prima lor întâlnire a fost dezamăgitoare.
În 1984, Highsmith a acceptat să citească la The Mysterious Bookshop din New York. La 63 de ani, ea trăia în Europa de două decenii. Corespondența sa cu cunoscuții dezvăluie o femeie complexă, adesea considerată „monstru”.
Otto Penzler, proprietarul librăriei de pe strada West 56th, a descris întâlnirea ca un eșec. Highsmith, atunci în vârstă de 63 de ani, era retrasă în Europa.
A locuit mai întâi în Anglia, apoi în Franța, timp de 20 de ani. Pentru mulți, comportamentul ei direct și lipsa de diplomatie erau o trăsătură definitorie. Partenerii ei de viață și editorii au oferit perspective contrastante asupra personalității sale.
Unii o vedeau ca pe o femeie rece și calculatoare, alții ca pe un geniu ascuns. Filmul recent pus în scenă cu Helen Mirren încearcă să reconcilieze aceste imagini. Actrița britanică interpretează rolul principal într-o adaptare a romanului „The Secret Life of Patricia Highsmith”.
De ce o numeau „monstru”?
Proiecția accentuează perioada din anii 1950, când scriitoarea își crea universul literar. Publicul așteaptă o analiză nuanțată a modului în care Highsmith își construia personajele.
Expresia „monstru” apare frecvent în mărturiile celor apropiați.
Nu se referea la aparențe, ci la intensitatea emoțională și inteligența acută. Highsmith observa detaliile umane cu o precizie aproape inumană. Această abilitate îi permitea să scrie scene de tensiune psihologică remarcabile.
Ripley, personajul central al cinci romane, reflectă adesea propria ei introspecție. Criticii au dezbătut dacă personajul era un autoportret sau o critică a societății. Scriitoarea a rămas rezervată, preferând să lase cititorii să interpreteze.
Cum supraviețuiește moștenirea ei?
Anii petrecuți în Europa i-au oferit distanța necesară pentru creație. Retragerea din America a fost strategică, nu doar o alegere de stil de viață. Fără presiunea publicității americane, ea a putut lucra liniștită la manuscrise.
Colaboratorii francezi au apreciat disciplina sa, dar și capriciile sale. Un editor a povestit cum refuza revizuirile, considerându-și textul perfect. Această atitudine a marcat cariera sa, dar și reputația de autoră intransigentă.
Filmul cu Helen Mirren revitalizează interesul pentru opera Highsmith. Publicul tânăr descoperă acum universul Ripley prin adaptări vizuale.
Scrisul său rămâne relevant datorită temelor universale de identitate și mască. Perspectiva feminină a anilor 1950 oferă o lentilă unică pentru analiza literară. Scriitoarea a murit în 1995, dar impactul său persistă în cultura populară.
Noile generații de cititori caută autenticitatea în narațiunile sale complexe. Debatele despre personalitatea ei continuă, alimentate de biografiile recente. Fiecare interpretare aduce la suprafață aspecte noi ale vieții sale artistice.
Sursa: The Guardian




