Sari la conținut

Fișier de lectură · 20 noiembrie 2026

Cărți Azi

Noutăți din lumea cărților, ca într-un sertar de bibliotecă

C-0112

De ce ficțiunea iubește drama de familie

De ce ficțiunea iubește drama de familie

Până acum, cât de vechi?

Există o casă în familia mea - sau, o casă care a fost în familia mea. Un castel frumos, dezmembrat în sudul Franței, pe care fratele vitreg al tatălui meu l-a moștenit de la o mamă vitregă bogată.

Locul era plin de datorii și era scump de administrat, așa că a trebuit să-l vândă, dar nu asta e ideea. Ideea e că familia noastră, ca multe alte familii, este complicată, cu suficiente pași pentru a face o scară. De aceea sunt atrasă de citirea și scrierea despre alte familii complicate din ficțiune.

Nu suntem singurii. Din fericire pentru mine, poveștile despre părinți disfuncționali, copii, parteneri, foști parteneri (lista continuă) sunt de bună sursă și întotdeauna au fost.

Grecii erau peste tot în drama de familie: în Euripide Medea, o mamă își ucide copiii pentru a-și pedepsi soțul necredincioș; există o găleată de vărsare de sânge domestică în Oresteia lui Aeschylus.

Vechiul Testament este plină de probleme matrimoniale și rivalități între frați. Dacă Jane Austen ar fi aici astăzi, ar putea să ne spună că suntem atrași de familiile sub presiune pentru că nu există o familie care să nu fie sub presiune; ar putea chiar să spună că este o adevăr universal recunoscută (etc.).

Ceea ce, împreună cu scrierile ei, spirituale și amuzante, este cu siguranță secretul atracției permanente a romanelor sale clasice. După 200 de ani, ele rămân un hit la box-office, cu adaptări noi pentru fiecare generație. În Sense and Sensibility, regizată recent pentru ecranul mare de Georgia Oakley, surorile Dashwood navigă prin dragoste și pierdere în fața ruinării financiare.

În curând, Netflix, cu un nou scenariu de la romancierul și columnistul Sunday Times Dolly Alderton, Pride and Prejudice urmărește surorile Bennet, care trebuie să se căsătorească bine pentru că nu sunt capabile să moștenească.

Până acum, așa de vechi. Dar, după cuvintele lui Naoise Dolan: Noi toți ne-am dori să fim la fel de ascuțite ca Lizzy și să ne căsătorim cu bogați. Unde învățăm să iubim și să negociem, să facem compromisuri și să convingem, dacă nu din unitatea de familie? Alăturându-se reîmbunătățirii moderne a lui Austen este o revizuire stelară a filmului Jon Robin Baitz, câștigător de Tony Other Desert Cities, prezentat în prezent la Hudson Theatre din New York.

Piesa vede o fiică care se întoarce la casa familiei din Palm Springs în Ajunul Crăciunului amenințând să publice o memorie care să explice o veche traumă implicând fratele ei.

E amuzant și trist, o reuniune de familie care e la fel de salină ca și satisfăcătoare. Nu există nimic ca timpul de a alimenta capacitatea noastră de a iubi și răni rudele noastre.

Până acum, vechi. Dar, după?

Nu mi-am propus să scriu o carte despre familiile dezordonate, dar sunt conștientă că cele curată rar produc materiale de citire bune (nu mai vorbim de convingere). Drama de familie nu trebuie să fie dramatic. Uită-te la Tessa Hadley, care se adâncește în mod repetat în viața obișnuită a familiilor în romanele și povestirile ei.

Intrarea ei recentă în non-ficțiune, Alone with a Book: On Reading, Writing and Looking, urmărește dezvoltarea ei ca cititoare și scriitoare și explorează lucrările literare și artistice care au ținut compania ei pe parcursul drumului.

Există un eseu strălucit despre Elizabeth Jane Howard, cel mai cunoscut pentru Cazalet Chronicles, o saga de familie plină de reuniuni de familie și sărbători - Hadley le descrie ca o adevărată înregistrare a unui lucru real.

Ce este fascinant în legătură cu soții și soțiile care interacționează politicos sau cu frații care rezolvă conflictele fără să arunce abuzuri - sau pahare și farfurii - peste masa de bucătărie? Delicatețe! Tensiune, tăcere, secrete! Destul de delicatețe! Dați-ne tensiune, tăcere, secrete suprimate de mult timp (sub suprafață, desigur)!

În plus, Tolstoi a scris cu siguranță ceva când a scris faimoasa linie de deschidere a cărții Anna Karenina: Toate familiile fericite sunt la fel; fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.

Romanul meu, Prieteni de familie, are loc într-o casă similară cu cea descrisă la începutul acestui eseu.

Acesta spune povestea a două cupluri de lungă durată și eforturile lor eșuate de a devii și de a evita întreruperea inimii, și se desfășoară în timpul a două săptămâni de climax, și lungele, încurcătoare decenii care le-au precedat.

Este vorba despre căsătorie și părintețe, modul în care prietenii și iubitorii se schimbă (și nu se schimbă) în timp, și familiile se amestecă. În timpul procesului de scriere m-am gândit la oamenii care fac greșeli, și la punctul în care să faci un lucru rău te face o persoană rea.

Plus, ce se întâmplă în continuare? Continuă, pentru că familia e familie, sau reevaluezi și pleci? Setarea poate fi inspirată de cea care a aparținut brusc fratelui vitreg al tatălui meu vitreg, dar semințele cărții au fost plantate câțiva ani înainte.

Când eram copil, mergeam în vacanță cu părinții mei, prietenii lor și prietenii lor, sărbătorile de grupuri de copii care erau haotice și zgomotoase. Părinții au crescut împreună și, în unele cazuri, împărtășeau trecuturi complicate; presupunerea era că noi, copiii, vom merge împreună.

Am fost lăsați la dispozitivele noastre în felul în care copiii sunt adesea în vacanță și în mod inevitabil s-ar sfârși să aude și să vadă lucruri pe care nu ar trebui să le vedem..

Sursa: Literary Hub

Alte fișe de pe raftul „Cărți”

Părerile cititorilor

Nicio părere încă. Fii primul care scrie.

Lasă o părere